-take me down to the paradise city-

Posts : 3

Acum el se încrunta uşor. Întotdeauna auzise voci interioare -bănuia că toţi aud , deşii oamenii nu discută despre asemenea lucruri , aşa cum nu discută nici despre funciţionarea intestinelor - şi multe dintre acestea îi erau vechi prietene ,calde şi reconfortante ca papucii de casă preferaţi. Însă vocea aceasta...vocea aceasta era nouă şi nu îi aducea nicio alinare. Voce puternică , tânără şi plină de vigoare. nerăbdătoare. Îşi răspunse singur:
"Am înebunit sau am înebunit, care să fie răspunsul?"
Însă, în ciuda impediementelor , auzul i se ascuţise. Auzi o drujbă hârâind undeva , departe , în pădure , la distanţă de vreo 10 kilometrii.Şi mai aproape încă ,undeva,lătra un câine. Sunet strident , îngrozitor - dar în mod straniu , îi aducea alinare.Înseamnă că nu era complet izolat.
Luna se afişa mândră peste întreg cerul , ceea ce îl făcea să tot ofteze atunci când îşi uneau priviriile , lăsă capul aplecat aşezându-se pe iarbă.
Cu o simplitate foarte rar întâlnită la aceasta se întinse pe covorul verde format din iarbă de parcă s-ar fi aşezat în patul lui de acasă. Patul lui din Seoul , un pat simplu de o persoană , din lemn de stejar foarte scump.
Acum dacă era acolo , nu privea luna şi cerul minunat , ci peretele tapiţat cu postere ca la copiii rebeli. Că tot venise gântul de copii rebeli , câteva versuri ale omului cu şobolani îi treceau fulgerător precum un vis.
Închise ochii schiţat scoţând cuvinte printre buzele roşiatice moi şoptind pe tonul cald:
-Eu sunt copilul rebel din tine... auzi paşii imaginari ce o făcu să redeschidă pleoapele şi să-l privească , închise la loc.
-Eu îţi arăt tot ce nu-i e bine... continuă să cânte.

Posts : 6

Oftă uşor trecându'şi o mână prin părul lung.Era obosită însă pur şi simplu somnul nu o prea căuta pe acasă.Defapt, nu putea numi oricum locul ăsta casă, casa ei fiind defapt în Seoul, o casă pe care o abandona'se doar pentru că simţea nevoia de a fi independentă.Putea să jure că lunga ei plimbare o duse msi departe decât ar fi crezut ea, deja ajungând în apropierea lacului.
Faptul că se plimba la aşa o ora, pe afară, singură, arăta doar că probabil este înconştienta de ceea ce face.Surâse dulce, sfidând'o cu privirea pe mândra lună.Se trezi din aceată transă auzind un zgomot pe lac, însă nu era nimic important, doar o broască ce sărea în toate părţile pe nişte nuferii.Chicoti uşor, fantomatic îndreptându'şi privirea în faţă.Miji ochi văzând o umbră în depărtare, însă pur şi simplu încercă să o ignore deşi era cam imposibil iar, simpla companie a cuiva ar fi salvat'o de această singurătate care o omora lent.
Se îndreptă uşor în direcţia lui însă, se aşeză un pic mai departe de el.Îşi muşcă uşor buza ridicându'şi privirea spre cerul înstelat.Îşi duse picioarele sub ea, dându'şi părul lung pe spate acesta acoperindu'i spatele cam gol ,fiind îmbrăcată doar cu un maieu subţire.Se întinse pe spate trecându'şi degetele lungi şi albe prin finul covor de iarbă smulgând un fir, jucându'se cu el între degete.Clipi de câteva ori mutândi'şi privirea de la acel fir de iarbă la lună care o fermeca atât de mult.
Ar fi vrut să cadă o stea ca ea, să işi poată pune măcar o singură dorinţă.Însă existau şanse printre acest cer nedefinit.

Posts : 3

Îşi trecu mâna prin părul des, scurt şi turqoise, iar apoi se opri brusc din cântat. Trebuia să se ridice de pe pământul rece căci altfel va da o gripă urâtă peste el şi nu va fi deloc plăcut, plus că colegii de scenă îl vor călca în picioare, cine mai făcea pe durul şi atrăgea o mie de fete cu un zâmbet? Hmm? Dacă nu Jiyong, atunci cine?
Jiyong, tânărul şi arogantul Jiyong Kim pe care nu-l puteai atinge cu o picătură de teroare; o fire rebelă şi sadistică, în zadar încercând a se abţine de la poftele carnale pe care le avea în majoritatea timpului, atunci când nu lenevea. Puteai să spui că pentru Jiyong sexul era un hobby, nu o plăcere maximă. Se obişnuise să aibă la uşa 'cortului' tot felul de domnişoare doritoare, nu că el nu ar fi vrut, dar întotdeauna fusese de părere că el vrea întâi să-şi expună firea rece, făcându-le pe tinere doritoare de corpul lui.
Se ridică într-un final de pe suprafaţa îngheţată a pământului scurutându-şi blugii cu puţin tur, ura blugii cu tur şi mai ales cei mulaţi. El era o persoană tare elegantă ,în majoritatea timpului fiind îmbrăcat cu un costum de firmă şi pantofi. Astăzi în schimb purta o pereche de blugi de un albastru-liliachiu închis şi un joching negru, iar în picioare nici pe aproape de pantofi, conversele Allstar negre se mulau perfect pe piciorul lui mare.
Oare ce ar putea să facă acum? O conversaţie cu eul său nu iar fi stricat, dar lumea ar fi crezut că este căzut într-o frenezie totală încercând să dea de non-şalanţă.
Îşi îndesă mâinile în buzunarele pantaloniilor căutând la infinit pachetul de ţigări. Ar fi trebuit să se lase de mult de ţigări, dar asta ar fi fost în zadar ca şi cum ai fi crezut că el nu va mai fi un încrezut pesimist. Scoase din pachet o ţigare şi o infiltră între buze aprinzând-o cu un foculeţ mic,trăgând două fumuri în piept expirându-le la scurt timp.
De mic copil fumatul a fost viciul de care părinţii au încercat să-l ţină departe, dar cum se ştie prea bine de ce-ţi fereşti copil mai mult de aia face acel lucru. Nu se apucase doar de curiozitate ca orice adolescent, ci şi pentru că se liniştea şi se calma atunci când îşi îneca plămâni în fumul tutunului.